Vede un loc , o casa inecata intr-un amurg etern . Intra in acea casa , cauta un raspuns . O voce obosita si calda se aude :
-Ai tu esti ?
Nu stia daca sa raspunda sau nu , deschise gura , buzele i se miscau insa nici un sunet . De o data i se aude vocea calma rasunand :
-Da bunico , am ajuns
-Cum a fost ?
-Ca de fiecare data .
Ramase nemiscata , era vocea ei insa nu a vorbit , o umbra neagra trecu prin ea . '' Aia sunt eu ... de ce a trebuit sa plec de aici , de ce nu mai exist ! ''
Casa se rotea cu ea simti o durere cumplita , simti fata atingand ceva rece , deschise ochi , se trezi pe jos in acel salon de spital . '' Blestemat sa fi ! '' ...
Nu se ridica , astepta ceva , incerca sasi aminteasca ce astepta seara ... ''Dimineata ...''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu