1.Confuzia

Nu stie unde este , nu stie cum de a ajuns aici , NIMIC , dipa toot ce s-a intamplat tot ce i-a ramas sunt amintirile.
-Am ajuns in iad !
Poate vorbi ! O unda calda sii umeda ii atine fata . Gandind la ce a facut , un vis ? NU E POSIBIL , se aude gandind , simte durere .
-Ce mi se intampla ?
Gandind la toate astea statea cu ochi inchisi . De ce i se intampla asta ? orice ar fi asta ! Avea o teama in suflet , sa deschida ochii . Fata pura ilustra o crapatura pe obraz .
-E vie ?
Auzea o voce oare cum calma si nepasatoare . Stia ca viata de pana acum i sa incheat . Dar era posibil sa inceapa o viata noua ? Simtea mirosul florilor de cires . Nu intraznea sa miste un muschi . Fata iadului a murit , inca stia cine a fost , sau cine este . Stia ca trebuie sa afle de dezastru . Deschise ochi .
-Traieste , cheamai mama !
Se temea de cuvantul ''mama'' .Amintirea o coplesi iara , inchise ochii . Un foc ii invada mintea , un sat distrus si o figura cunoscuta . O fata , parul negru , care plangea cu stropii rosi de sange aprins , apoi o voce ''Esti sadisfacuta acum , Ai ? '' . Aceste cuvinte ii aminti cine este . Se ridica .
-Ai ce faci !
-Jos acum !
Nu avea sa creada era un spital . De unde ii stiau oamenii aia numele . Camera se golii , femeile imbracate in alb iesira . Vedea salonul distrus . Viata ei de pana atunci nu mai exista ! Isi auzea respiratia . Respiratia ii era grea , o oare care frica o cuprindea .
-Sunt om !
O femeie cu parul negru si usor care parca plutea in aer sari si o imbratisa . Avea o suta de intrebari in minte , insa buzele arse nu ispravira nici un cuvant . S-a asternut tacerea . Sopti o intrebare care a facut imbratisarea femei sa slabeasca
-Cine esti ?
Femeia atingandui pielea de matase atinsa de raza unei stele se intoarse urland
-Ce iati facut !?
-E confuza ! si-a pierdut cunostinta , e lovita grav la cap !
I sfarsit simti durerea si pica usor pe gresia rece acoperita de praf . Vroia sa sparga linistea de gheata cu o alta intrebare ... nu putu .
-Afara ! trebuie sa se odihneasca ! NU AVETI VOIE AICI
Femeia si asistenta plecara , doctorita cu o fata tanara , parul prins la spate , parul blond lucind ca lumina soarelui , vorbind o japoneza chinuita , se vedea dupa forma ridicata a ochilor ca nu era de aici .
-Inapoi in pat , sti cine esti ? nu te doare capul ? ai avut un accident , esti arsa , durerea v-a trece !
''Unde am ajuns , sa fi fost un vis'' ... Femeia in alb vorbea intruna , gandurile ei ii acopereau vocea . Nu , nu stia daca sa creada sau nu ... E om.