5.Zambetul

Zilele treceau , nelasandui timpul necesar pentru a afla ce i sa intamplat . Viata ei nu depindea de nimic , ceea ce a uitat , ceea ce a vrut sa uite , sa ascunda acel secret din inima ei , un secret inecat in pacat . Cineva , sau ceva incerca sai aminteasca , incerca sai aminteasca , sa o faca sa sufere . O distrugea incet , amintindusi , in etape ceea ce a facut , insa inainte sa afle , visul se termina la fel , o urma de foc urmat de un planset si aceleasi cuvinte : '' Esti sadisfacuta acum , Ai ? '' .
-Ai , Trezestete , Ai !
-C-ce e?
Era acea fiinta , ''mama'' , simtea o bucurie ciudata , bucuria de a avea o mama .
-Plecam acasa , Ai .
-A-a ..acasa ?
-Da ! Imbracate , te asteptam afara .
Cuvintele acelea ii umplu ochii de lacrimi , nu stia ce sa faca , nu stia sa se imbrace , dupa aproape 2 lunii de zacut in pat , stia ca majoritatea asistentelor se fereau de ea , o evitaiu , o credeau nebuna , auzindo vorbind noaptea singura , a inceput sa creada ca de fapt vorbeste cu sub constientul ei , ca o parte din ea inca ii apartine lui Jigoku Shoujo .
Se imbraca , inainte sa plece , simti ceva rece pe mana , o liniste cobora asupra incaperi , se intoarse brusc , ochi i se marira , ramanand cu o expresie speriata . In spatele , se afla oglinda agatata de perete , nu sa intrebat nici o data ce ar putea sa caute o oglinda intr-un salon de spital , pe oglinda aia , erau schitate cateva lumanari aprinse , i se parea ca scrie ceva pe fiecare , un nume ... i se par cunoscute , isi ia geanta si fuge pe hol .
-Ai ? ce s-a intamplat ?
Sentimentul o cuprindea din nou , ce i se intampla ? se simte ca o straina i lumea asta . In fine plecase . Drumul spre casa a fost tacut , oare avea tata ? ... inca un cuvant care o infricosa . Dar daca vroia sai spuna ceva femei ? cum i se adresa ? ... mama ? ... ii vedea fata in oglinda masini ... zambea ... buzele ii tremura , un scancet ii iesi pe gura ...
-Mama ?
-hmm ?
Zambea ! se simtea ... acasa ... Insa focul ,nu ii dadea pace ... simtea cum o arde , vrand sa uite , nu a avut visul complet , se oprea in acelasi loc..

4.Oglinda

Amintirile ii inpungeau mintea , ucigandui propiile ganduri , intrand intr-o coma , inecata in sange . Nu stie de ce sta in spital , 3 luni petrecute in acel salon , aceeasi rutina zilnica , lasa gandurile sa o duca in alta lume , ''In asta oricum nu am nici un rost '' . La un singur lucru nu vroia sa se gandeasca , la acea fiinta , cara varsa lacrimi calde , pe care nu a mai vaazuto , insa avea acel aer familiar . Un fior o trezi brusc . Isi indrepta privirea catre o oglinda , nu o mai vazuse , are o rama din argint , i se pare neobisnuita . Isiindrepta privirea in sus , oare arata la fel , asa cum isi aminteste ? ... Se uita in oglinda , vede o fata obosita , trista , cu niste ochi rosi , in care dainue un foc etern de pacat , buzele schiteaza aceeasi expresie melancolica , neimblanzita . Era la fel ...
-La fel ha ? oare ai zambit vreodata ?
Nepasandui ca nu stie cine vorbeste , alunga fiorul , vorbind pe un ton oare cum nepasator ...
-Nu cred ...
-Cata nefericire .
Se aude un raset badjocoritor .
-Nu trebuie sa zambesti pentru a fi fericita ...
-Nu , nu trebuie , insa tu nu esti fericita , si nici nu ai fost , distrugi suflete , tarandule in iad , asta e fericirea ta ?
Rasetul se auzii din nou . Sangele i se prelinse din nou pe obraj lasand o urma calda , de foc . Nu ii pasa ca nu stie ce monstru ii vorbeste , o lmina se aprinse pe holul spitalului . Zareste o umbra pe acel geam mat , usa se deschise usor , in pacea lasata isi face aparitia un pusti , cu parul maroniu , niste ochi care au trecut prin multe , in minte ii dainuia cuvantul '' Gemenii '' . Era ceva stupid , oglinda se lumina , nici baiatul nici ai nu scot un sunet ... Usa s-a inchis .
-Nu iti amintesti asa e , Ai ?
-Miam trait viata a doua oara din amintiri ...
-Atunci , cine era ?
Simtea din nou un fior rece , nu avea de gand sa raspunda . Nu avea puterea . Statea , vocea continua sa murmure ceva , era un cantec , observa ca oglinda se aprindea defiecare data cand vocea zgaria linistea . Auzi o soapta pe coridor
-Poate moare , daca o chemam pe fata iadului , sal ia in iad !
Rasetele inundara holul .
-Nu ai vrea s-o intalnesti ?
Se intreba daca ar chemao ar fi lasata sa mearga ... Vroia sa le spuna . Sa se ridice si sa umble . Corpul lovit nu i se misca , in zadar incerca sa se miste ...

3.''Daca asta a fost dat ...''

Dimineata o gasira pe jos . Asistentele au chemat doctorul . O ridicara ,apoi plecara din nou . Insa seara aceea nu a fost chear una normala . Negrul gandurilor ei a fost intrerupt de dimineata . Avea sa accepte totul , nu mai vroia sasi aminteasca de acel trecut odios ! ''Ce sa fac ?! '' . O fiinta ciudata aparu p geamul lovit de soare , o pasare , neagra si mica . Ochi ii erau rosi .
-Ai ... Enma Ai , Jigoku shoujo .
Stia ca vorbeste , creatura aia ii stia numele . Nu a reactionat , statea doar intinsa , cu privirea atintita , dupa tot ce a vazut , ce a simtit , jurandui sufletului ca v-a uita . Ce ?! Ce a fost candva !
Nu se misca , se gandea doar la viata ei in continuare . Creatura aia inca zacea in acelasi loc , nemiscata . Degeaba incearca doctori s-o alunge ,se intoarce ...
Ai adormi , nestiind ca creatura dezgustatoare incearca sai aminteasca ceva...
''Ce e asta ?... '' Se gasea in fata unui zid de sticla , un gand i-a strapuns capul ca o sageata , incerca sa se trezeasca , nu reusea . A lasat acea schita a unui om sa ii inunde gandurile , vedea acel sat in flacari .
Capul ii aluneca usor de pe perna , se trezi , vroia sa planga , insa nu stia cum...
-Ai , vei muri !
Odioasa creatura nu o lasa sa uite cine a fost . '' Voi muri ? ... Daca asta a fost dat ... o viata la care nu ii pot spune ce sa faca , ma conduce o carte , nu exista vietii nescrise , numai vieti scrise prost '' . Adunase putere sai raspunda
-Si tu sti asta ? DISPARI !
Nici nu se astepta sa dispara , desi nu o mai vedea stia ca exista , o simtea .
'' De ce , de ce ? '' ...

Tipa nu a scris chiar corect dar sunt imagini faina :D

2.Amurgul Infinit

Statea in pat , stia ce s-a intamplat , intunericul o invaluia ,incerca sasi aminteasca unde era , ce sa intamplat ...
Vede un loc , o casa inecata intr-un amurg etern . Intra in acea casa , cauta un raspuns . O voce obosita si calda se aude :
-Ai tu esti ?
Nu stia daca sa raspunda sau nu , deschise gura , buzele i se miscau insa nici un sunet . De o data i se aude vocea calma rasunand :
-Da bunico , am ajuns
-Cum a fost ?
-Ca de fiecare data .
Ramase nemiscata , era vocea ei insa nu a vorbit , o umbra neagra trecu prin ea . '' Aia sunt eu ... de ce a trebuit sa plec de aici , de ce nu mai exist ! ''
Casa se rotea cu ea simti o durere cumplita , simti fata atingand ceva rece , deschise ochi , se trezi pe jos in acel salon de spital . '' Blestemat sa fi ! '' ...
Nu se ridica , astepta ceva , incerca sasi aminteasca ce astepta seara ... ''Dimineata ...''

1.Confuzia

Nu stie unde este , nu stie cum de a ajuns aici , NIMIC , dipa toot ce s-a intamplat tot ce i-a ramas sunt amintirile.
-Am ajuns in iad !
Poate vorbi ! O unda calda sii umeda ii atine fata . Gandind la ce a facut , un vis ? NU E POSIBIL , se aude gandind , simte durere .
-Ce mi se intampla ?
Gandind la toate astea statea cu ochi inchisi . De ce i se intampla asta ? orice ar fi asta ! Avea o teama in suflet , sa deschida ochii . Fata pura ilustra o crapatura pe obraz .
-E vie ?
Auzea o voce oare cum calma si nepasatoare . Stia ca viata de pana acum i sa incheat . Dar era posibil sa inceapa o viata noua ? Simtea mirosul florilor de cires . Nu intraznea sa miste un muschi . Fata iadului a murit , inca stia cine a fost , sau cine este . Stia ca trebuie sa afle de dezastru . Deschise ochi .
-Traieste , cheamai mama !
Se temea de cuvantul ''mama'' .Amintirea o coplesi iara , inchise ochii . Un foc ii invada mintea , un sat distrus si o figura cunoscuta . O fata , parul negru , care plangea cu stropii rosi de sange aprins , apoi o voce ''Esti sadisfacuta acum , Ai ? '' . Aceste cuvinte ii aminti cine este . Se ridica .
-Ai ce faci !
-Jos acum !
Nu avea sa creada era un spital . De unde ii stiau oamenii aia numele . Camera se golii , femeile imbracate in alb iesira . Vedea salonul distrus . Viata ei de pana atunci nu mai exista ! Isi auzea respiratia . Respiratia ii era grea , o oare care frica o cuprindea .
-Sunt om !
O femeie cu parul negru si usor care parca plutea in aer sari si o imbratisa . Avea o suta de intrebari in minte , insa buzele arse nu ispravira nici un cuvant . S-a asternut tacerea . Sopti o intrebare care a facut imbratisarea femei sa slabeasca
-Cine esti ?
Femeia atingandui pielea de matase atinsa de raza unei stele se intoarse urland
-Ce iati facut !?
-E confuza ! si-a pierdut cunostinta , e lovita grav la cap !
I sfarsit simti durerea si pica usor pe gresia rece acoperita de praf . Vroia sa sparga linistea de gheata cu o alta intrebare ... nu putu .
-Afara ! trebuie sa se odihneasca ! NU AVETI VOIE AICI
Femeia si asistenta plecara , doctorita cu o fata tanara , parul prins la spate , parul blond lucind ca lumina soarelui , vorbind o japoneza chinuita , se vedea dupa forma ridicata a ochilor ca nu era de aici .
-Inapoi in pat , sti cine esti ? nu te doare capul ? ai avut un accident , esti arsa , durerea v-a trece !
''Unde am ajuns , sa fi fost un vis'' ... Femeia in alb vorbea intruna , gandurile ei ii acopereau vocea . Nu , nu stia daca sa creada sau nu ... E om.